BANCURI BUNE

Ion cu Marin la furat de porumbi noaptea.
Cu sacii pe spinare se gandesc ei sa-i imparta in cimitir, ca nu-i vede nimeni, dar la intrare le cad cateva drugi de porumb:
– Lasa, ba, ca-i luam dup-aia!…
Si-ncep sa-i imparta.
Tarcovnicu trecea pe-acolo si-aude: ia tu unu’, iau eu unu, ia tu unu’, iau eu unu’
Speriat fuge la popa:
– Parinte hai repede ca moartea si cu dracu’ impart mortii in cimitir!
Ia popa crucea, aghiasma, cartea si pleaca cu tarcovnicu la cimitir, unde se ascund dupa poarta si asculta amandoi:
– Ia tu unu’, iau eu unu’, ia tu unu, iau eu unu’.
La un moment dat astia termina imparteala si zice Ion:
– Ba, hai sa-i luam si pe aia de la poarta!

Ce trebuie sa faca Maria imediat

Parintii lui Ion vin in petit la parintii Mariei si stabilesc nunta peste doua saptamani.
Seara Ion si Maria ies la poarta ca tinerii.
Se iau in brate se pupa, se giugiulesc si la un moment dat Ion zice:
– Marie hai sa ne-o punem! Ce mi-e amu, ce mi-e peste doua saptamani? Tot femeia mea esti.
– Ioane, nu. Cand om iesi din altar, sunt a ta toata, pana atunci nimic.
– Bine fa, dar macar arata-mi-o si mie s-o vad!
Maria ridica fusta si zice:
– No bine uite-o!
Se da Ion aproape, se uita, stramba din nas si zice:
– Marie e musai amu, ca dupa cum miroase, nu mai tine doua saptamani.